Descîntec

Mă întreb cine este cel pe care îl caut.

Cine este străinul întunecat care se întinde alături de mine, mă cuprinde într-o grea îmbățișare și mă trage departe în adâncuri încremenite.

cel de care mă tem

cel pe care îl doresc

a cărui atingere de foc să-mi ardă carnea și să-mi facă inima scrum

cine este cel care descântă și îngână, mă dărâmă și mă clădește din nou?

este cineva acolo, în umbră? sau sunt doar eu, aceeași dintotdeauna și mereu alta.

Aceleași povești aleargă pe coridoarele sufletului meu până ajung să taie urme în lespezile de piatră ale podelii, același doruri nebune, aceleași dorințe nerostite pe care teama le ține în frâu, aceeași rușine, aceeași cruntă neputință. Vreau să le eliberez pe toate, să zburătăcească  ca niște păsări nocturne orbite de lumină.

Îmi doresc încrederea de a mă desprinde și de a mă arunca în gol, fără plasă de siguranță, fără aripi, învăluită doar de speranța că undeva pe drum niște brațe se vor întinde să mă cuprindă.

Mi-aș dori curajul de a fi eu, curajul de a mă iubi pe de-antregul, de a mă ierta până la capăt, de a mă vindeca cu răbdare, de a mă descoperi cu dragoste, curajul de a fi ridicolă, de a rîde prea tare, de a vorbi prea mult, de a plânge în public; aș vrea să mă uit în oglindă la păpușa de cârpă care sunt, păpușă care se rupe în fâșii în fiecare dimineață doar pentru a se cârpi singură la loc în fiecare seară și de a vedea cum în locul ei apare o femeie din carne și oase, o străină familiară cu zâmbetul blînd și cicatricile cusăturilor tatuate pe trup.

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s