Miercuri, 25 octombrie 2017

Azi: A fost o zi nebuna si in final…buna. Nu am mari revelatii. M-am bucurat (lucru rar la mine) sa petrec o ora alaturi de tata si pentru prima data am simtit confortul unui camin si linistea unei seri frumoase alaturi de el – seara departe de a fi perfecta dar mult mai buna decat altadata…mi-as dori sa mai fie si altele la fel. Am reusit de asemenea sa fiu calma si sa ii raspund cu un ton relativ relaxat in momentele mai tensionate.

Incerc sa fiu o prietena pentru sotul meu si sa raman in starea de curiozitate cand discutam aspecte mai importante, incerc sa nu il judec si sa il accept, oricum ar fi.  Ha! Aceeasi situatie pentru cei doi mai importanti barbati din viata mea: sa ii accept, sa nu ii judec, sa fiu o prietena si nu o „mamica” posesiva, sa iert si sa renunt la dezamagire. Cu siguranta am si aici o lectie de invatat.

Ma simt lipsita de empatie si golita de altruism – ma intreb daca mi-am epuizat rezervele cu boala mamei ori daca dezamagirea simtita in relatia cu sotul m-a aruncat atat de tare in defensiva incat nu mai stiu cum sa-mi gasesc drumul inapoi. Poate sunt pur si simplu un pic egoista si vreau sa ma ocup de mine inainte de a ma reapuca de salvat lumea…imi amintesc de citatele seci de pe varii medii sociale ” nu poti iubi pe altii pana nu te iubesti pe tine”, „nu poti ierta pana nu te ierti pe tine”,  fade ca si „te iubesc-ul” intins pe toate gardurile de azi si totusi, parca adevarate. Intelepciunea noastra cea de toate zilele zace ascunsa printe tweet-uri, pin-uri si like-uri.

 

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s