Jurământ de tăcere

Nu am putut vorbi despre infertilitate; nu am putut vorbi cu mama, nu am putut vorbi cu prietenele mele, nu am putut vorbi nici măcar cu soțul meu despre asta.

M-am simțit ca o ratată deși nu era diagnosticul meu, deși nu era vina nimănui, era doar unul din miile de lucruri stupide și triste care se pot întâmpla într-o viață. Mi-era rușine, mă simțeam furioasă și neputincioasă. În fiecare zi simțeam cum o parte din sufletul meu murea agonizând în chinuri și nu mă interesau soluții; eram în stare de șoc că asta mi se întampla mie, de parcă mi se pusese diagnosticul de cancer în fază terminală. Simțeam cum mama care credeam că voi fi fusese ucisă.

Mă gândeam la toate momentele la care cei care sunt părinți pentru prima dată visează: soțul meu sărutându-mi burtica în care copilul nostru creștea, primele mișcări, noi doi alegând numele, noi doi vopsind camera copilului, cumpărând pătuțul  – toate scenele siropoase din toate filmele proaste care au fost vreodată făcute despre sarcină și naștere. Și-apoi prima dată când îmi vedeam copilul, când îl țineam în brațe, când familia noastră se năștea, oare va semăna cu mine ori cu el? Vedeam un băiat cu ochi albaștri și păr negru, cu mânuțe grăsuțe și zâmbet ștrengar…de fiecare dată când îmi venea menstruația era o nouă durere, o nouă dovadă însângerată și concretă a faptului că eu  – nu noi – eu, am dat greș; uram acea perioadă a lunii, așteptarea irațională si speranța stupidă ce o precedau la fel cum uram fiecare femeie însărcinată pe care o vedeam, le uram seninătatea, le uram burta crescândă, mersul legănat și gleznele umflate, le uram gesturile cu care își mângâiau absente abdomenul în timp ce vorbeau dar mai ales le uram pentru că nu aveau niciodată să simtă cu adevărat cât de norocoase sunt.

Mă simțeam tot timpul singură, aruncată într-un vid negru și tăcut, făcut doar din suferință, neputință și revoltă împotriva sorții. Soțul meu nu m-a ajutat, poate nu avea cum pentru că și el se simțea vinovat, pentru că și lui îi era frică, pentru că și lumea lui se făcuse țăndări o dată cu a mea. Durerea l-a făcut crud, l-a determinat să-mi spună cuvinte și să mă acuze de lucruri pe care nu mai vreau să mi le amintesc pentru că încă dor prea tare; durerea ne-a despărțit și ne-a făcut să ne urâm. Căsnicia noastră s-a prăbușit ca un castel de nisip.

Și acum, la atât timp după ce toată perioada aceea de coșmar a trecut încă privesc femeile însărcinate cu dispreț și mi-e o frică îngrozitoare că aș mai putea trece încă o dată prin aceeași dezamăgire, că un alt bărbat m-ar putea considera un rebut ca femeie doar pentru că nu sunt mamă. Aș vrea să mă pot ierta pentru neputința mea, pentru alegerile mele, aș vrea să mă văd capabilă de a da naștere unui copil sănătos, dar pe zi ce trece asta mi se pare din ce în ce mai improbabil și mă simt prea bătrână pentru a mai încerca. O parte din mine regretă că nu am avut  inconștiența de a avea un copil acum 10 sau 15 ani; la vârsta mea, mama mă avea deja de 12 ani…mă cuprinde un sentiment foarte ciudat când mă gândesc la asta, un sentiment de singurătate, de deconectare de ai mei.

Îmi pare rău pentru mine și pentru toate femeile care își doresc să devină mame și nu pot; îmi este ciudă pe jurământul de tăcere pe care multe dintre noi ni-l impunem când trecem prin această încercare, îmi este ciudă pentru neputința partenerilor noștri de a ne sprijini și pentru toate poveștile noastre triste și neștiute, pentru toate poverile noastre purtate în deplină singurătate.

Mâine mă voi ridica și voi zâmbi dar astăzi vreau să-mi permit să jelesc; vreau să jelesc pierderea mamei care am crezut că voi fi și vreau să jelesc pierderea acelui băiețel pe care nu voi ajunge vreodată să îl întâlnesc.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s